Constantin Codreanu: ”Ucraina a picat testul de europenitate şi rămâne tributară reflexelor din perioada totalitarismului sovietic”

Președintele Comisiei pentru comunitățile de români din afara granițelor țării, deputatul Constantin Codreanu, a prezentat în Camera Deputaţilor o declaraţie politică în legătură cu eşecul discuţiilor din cadrul celei de a VII-a sesiuni a Comisiei mixte interguvernamentale româno-ucrainene privind protecţia drepturilor persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale.

În declaraţia sa politică, deputatul Constantin Codreanu a ţinut să puncteze: ”Domnule preşedinte, distinşi colegi, ieri, la Bucureşti, Ucraina a picat testul de europenitate. În materie de respectare şi asigurare a drepturilor minorităţilor naţionale, ea rămâne tributară reflexelor din perioada totalitarismului sovietic.

Ucraina, încă slabă şi complexată, se opune prevederilor cadrului european şi internaţional în materie de minorităţi naţionale şi respinge Recomandările Comisiei de la Veneţia.

Comisia interguvernamentală mixtă româno-ucraineană pentru protecţia drepturilor persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale s-a întrunit ieri, 11 decembrie, la Institutul Diplomatic Român din Bucureşti, în cea de-a VII-a sesiune, propunându-şi adoptarea unui Protocol care să cuprindă soluţii punctuale pentru vasta şi complexa problematică în domeniu.

Comisia este constituită în temeiul articolului 13 din Tratatul cu privire la relaţiile de bună vecinătate şi cooperare dintre România şi Ucraina. Ea reprezintă un cadru de cooperare în vederea îndeplinirii angajamentelor asumate de cele două state în ceea ce priveşte menţinerea şi dezvoltarea identităţii etnice, lingvistice, religioase şi culturale a minorităţii române din Ucraina şi a minorităţii ucrainene din România, aceasta evaluând periodic modul de îndeplinire a prevederilor relevante din tratat.

Partea română a fost reprezentată în Comisie de specialişti din cadrul Ministerului Afacerilor Externe, Ministerului pentru Românii de Pretutindeni, Ministerului Educaţiei Naţionale, Ministerului Culturii şi Identităţii Naţionale, Departamentului pentru Relaţii Interetnice.

Din păcate, reprezentanţii guvernului de la Kiev în Comisia mixtă s-au opus mai multor propuneri rezonabile şi perfect euroconforme ale părţii române şi, astfel, Protocolul comun nu a mai putut fi semnat.

Partea ucraineană încearcă să împiedice acordarea de către România a burselor identitare pentru elevii instruiţi în limba română în Ucraina. Aceasta în condiţiile în care în Ucraina există circa 57 de mii de elevi români, dintre care 61% nu sunt instruiţi în limba maternă, făcând obiectul ucrainizării accelerate prin intermediul şcolilor publice.

De fapt, discuţiile au fost blocate de către partea ucraineană, condusă de prim-viceministrul culturii Svetlana Fomenko, în momentul în care aceasta s-a opus sintagmei ”respectând legile şi recomandările internaţionale”.

Faptul relevă că Ucraina nu are de gând să respecte prevederile Convenţiei Culturale Europene, ale Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, ale Cartei Europene a Limbilor Minoritare sau Regionale, ale Convenţiei-cadru privind protecţia Minorităţilor Naţionale şi nici Recomandările Comisiei de la Veneţia în materie de învăţământ în limbile minorităţilor naţionale.

Egoismul naţional de care dă dovadă Kievul politic şi lipsa lui de sensibilitate şi delicateţe politică în chestiunile privind minorităţile naţionale din Ucraina ne aduc în faţă imaginea unui stat post-sovietic care seamănă leit cu antecesoarea sa – Uniunea Sovietică. Aici Kievul greşeşte fundamental. Gesturile sale îndreptate împotriva drepturilor minorităţilor naţionale sunt pe fond şi antiucrainene. Ele aduc Kievului un prejudiciu politic imens şi şubrezesc încrederea partenerilor săi europeni, inclusiv a statelor vecine care au minorităţi înrudite în Ucraina.

Acum a devenit şi mai clar de ce Ucraina s-a opus în ultimii 14 ani deschiderii Institutului Cultural Român de la Kiev, cu filială la Cernăuţi, în timp ce ea şi-a deschis un Centru Cultural în Bucureşti, de ce nu şi-a respectat angajamentul înfiinţării unei Universităţi multiculturale la Cernăuţi, de ce numărul grădiniţelor de copii şi al şcolilor cu predarea în limba română este în continuă scădere, de ce statutul de limbă regională al limbii române a fost anulat în multe unităţi administrative de nivelurile I, II şi III, odată cu abrogarea Legii privind bazele politicii lingvistice de stat, de ce Kievul fragmentează artificial minoritatea română în Români, Moldoveni şi Volohi, în timp ce România nu fragmentează minoritatea ucraineană în Ucraineni, Huţuli şi Haholi, de ce Guvernul ucrainean se zgârceşte să finanţeze activităţile culturale ale celor peste 400 de mii de români din cuprinsul statului vecin, când România o face generos pentru ucrainenii din ţara noastră.

Să te împiedici de legislaţia internaţională, de normele şi documentele Consiliului Europei sau de recomandările rezonabile ale Comisiei de la Veneţia şi să cazi, e grav.

Eşecul negocierilor de ieri seara pe marginea Protocolului Comisiei mixte privind minorităţile naţionale demonstrează că Ucraina este un stat încă bolnav, un stat în suferinţă, care a ieşit formal din Uniunea Sovietică, dar nu poate scoate Uniunea Sovietică din el. Chestiunea Ucrainei nu ţine doar de decomunizare, cum vorbeşte Rada de la Kiev. Ea ţine, întâi şi întâi de toate, de desovietizare autentică şi până la capăt.

Toată gesticulaţia pro-europeană de până acum a Kievului nu e decât un mimetism ieftin, un balet geopolitic care nu comportă nicio schimbare structurală, de fond, în măsură să transforme inimile şi spiritele oamenilor.

Singura soluţie în această situaţie este desovietizarea şi aducerea Ucrainei pe coordonata europeană, care să permită construirea în această ţară a unui regim autentic democratic, în care minorităţile naţionale să se simtă confortabil, nu presate sau ameninţate. Avem cu toţii nevoie de o Ucraină nouă, puternică, stabilă, decomplexată, desovietizată până la capăt, autentic europeană, previzibilă, nu de un avatar sau de o sosie a URSS drapată în bicolor.

Să nu scăpăm însă niciodată din vedere situaţia cultural-identitară tot mai dificilă în care se află fraţii noştri români din teritoriile anexate de URSS, a cărei succesoare în parte este Ucraina, şi să manifestăm o solidaritate exemplară în a-i sprijini în dorinţa lor legitimă de a nu cădea pradă deznaţionalizării. Românii din Ucraina nu sunt iobagii guvernului de la Kiev.

Dacă autorităţile de la Kiev vor bloca în continuare rezolvarea bilaterală, pe baza legislaţiei europene, a chestiunilor privind drepturile minorităţii române din Ucraina, va trebui să ne gândim la internaţionalizarea acestor chestiuni”.

Lasă tu primul comentariu!

Vă rugăm să verificați e-mailul Dvs. pentru un link prin care vă puteți activa contul!